Bună ziua, dragi copii, tați și mame respectate, bunici! Te uiți la horoscopul din ajunul Anului Nou? Ei spun că viitorul 2020 este anul șobolanului de metal alb. Înțelepții estici spun că această rozătoare care roade ne va aduce bucurie, bogăție și bunăstare familiei. Cu siguranță așa va fi, dacă chiar îți dorești!
În așteptarea sărbătorii, permiteți-mi să vă prezint două scenete amuzante despre animale pentru copii. Unul îl dedicăm Șobolanului, simbolul anului 2020, iar al doilea Taurului, talismanul anului viitor 2021. Aceste animale sunt atât de diferite, dar împărtășesc o poveste interesantă. Acum o voi spune în 3 propoziții.
Când atotputernicul Buddha a creat ciclul de 12 ani, a chemat toate animalele la un consiliu. Acele animale care au apărut pentru prima dată au devenit simboluri eterne ale horoscopului estic. Șobolanul nu a vrut să renunțe la primatul vecinilor săi și, prin urmare, a traversat râul călare pe Taur.
Așa că escrocul a întrecut toate animalele și a fost primul care a venit la înțeleptul Buddha, urmat de uriașul Taur. Zeitatea a acordat fiarele în funcție de meritele lor, dându-le conducerea în ciclul etern al timpului.
Iar pentru curaj, inteligență, ingeniozitate și forță, dedic Șobolanului și Taurului spectacole de bun umor cu sens profund.
Scena despre șobolanul „Cunning Rat Gruff”
Pe scenă este prezentată o pădure, se aud sunetele naturii, un șobolan trist cu o coadă lungă stă pe o pietricică.
Gruff: Eh, toată lumea mă insultă, îmi fură nucile și ghindele. (Se urcă pe o piatră) Și unde pot găsi provizii pentru iarnă?
Krysenysh se uită în depărtare și oftă entuziasmat.
Gruff: Uau, există un stejar uriaș roditor care crește departe! Va trebui să trec printr-o pădure întunecată, dar o să ajung!
La cântecul vesel, micuțul șobolan merge vioi spre aventură, dar aici un râs se uită din culise.
Lynx: O simtmiros de pradă, ceva gustos îmi ajunge direct la labe. Oh, o, și mi-e atât de foame încât burta îmi fredonează trist - Fyr-fyr, gur-gur! Liniște, liniște, mâncarea este aproape!
Gruff se oprește și încearcă să sară peste pârâu. Râsul se furișează din spate, îl lovește pe umăr.
Șobolanul se întoarce, dar imediat cade de frică.
Lynx: Bună, iubito. Care e numele tău?
Gruff: Bună, râs. Eu... sunt Gruff.
Lynx: Grump, deci. Ce? Nu poți sări fluxul? Și nu trebuie, te vei îneca și tu. Hai să mergem la mine, te voi răsfăț cu ceva (lins) delicios.
Grufftremură și se bâlbâie: Oh, sp-passibo, dob-braya lynx, dar eu... mă duc la ceai. Mă duc la ceai să...
Lynxnerăbdător: Cui? la cine te duci?
Gruff: Uriașului! Da, uriașului. El este prietenul meu.
Râsulsare imediat înapoi: La care alți uriași? Nu se găsesc în pădurea noastră.
Gruff: Cum așa? Nu știai? Este atât de furios, cu dinți, iar ghearele lui sunt mai lungi decât dinții tăi!
Râsul cade la pământ și gâfâie speriat.
Gruff: Iar micul dejun preferat este râsul copt cu crustă crocantă! (Linge) Ar trebui să ne vedem aici. Aștepți cu mine?
Râsulsare în sus: P-să-l salută pe uriașul, șobolanul R-gruf! E timpul să alerg!
Râsulfuge, șobolanul râde: Râs prost. Nu știe el că giganții nu există?
Gruff calcă pe pietricele și sare peste râu. Ajunge în desișul pădurii, strânge flori, aude urletul unei bufnițe. Șoarecele se ascunde îngrozit în spatele unui copac.
O fatăîn costum de zăpadă urcă pe scenă: Whoah, whoah! (Se rotește în jurul scenei) Ei bine, șobolanule, nu-ți fie frică. Ieși afară, nu te voi răni.
Gruffaruncă o privire: Nu minți?
Bufnițăzâmbește misterios: Nu, cum te cheamă? Undetii drumul?
Gruff: Eu sunt șobolanul Gruff. Mă duc... la ceai cu prietenul meu.
Bufnițăzâmbește: Whoa, whoa! Catre unul? Și de ce trebuie să treci prin pădurea înfricoșătoare? Dintr-o dată cineva va încerca să te... mănânce? Să mergem la mine, golul nu e departe.
Bufnița apucă șobolanul de umeri și îl împinge spre casa lui. Gruff se lasă pe spate.
Gruff: Nu pot, bufniță! Am promis o uriașă! (descurcă din labele păsării)
Bufnițăse scarpină pe ceafă: Ce porți? Un fel de gigant?
Gruffînfățișează un monstru: Și acesta! Este imens, ca un stejar, păros ca un lup, degetele îi sunt ondulate! Va apuca orice fiară într-o clipă. Și cina lui preferată este tocană de bufniță.
Bufnițaeste în stare de șoc, tremurând: Minți! Nu cred!
Gruff: Vrei să-l cunoști? Ar trebui să ne întâlnim chiar aici.
Bufniță: Nu-Nu! Am aceste... chestii! Eu am zburat!
Bufnița zboară, lovindu-se de un copac pe drum, Gruff râde: Bufniță proastă! Nu există giganți! Krysenysh iese din desiș către lacul mare. Aude șuierat în apă. Un șarpe apare din culise, se ascunde în spatele șobolanului, îl apucă de gât.
Șarpe: Bună, șobolani-de-ska. Unde mergi'? Absolut singur.
Gruffa șoptit: Eu sunt șobolanul Gruff. O să iau un ceai cu prietenul meu.
Șarpe: Serios? Mergi de mult? Poți să faci o pauză? (Șoarecele apucă mai tare, deschide gura larg ca să-l mănânce)
Gruffse sufocă: Oprește-te! Prietenul meu uriaș mă așteaptă!
Șarpeleeliberează șobolanul: Uriaș? Ei bine, ce fel de uriaș este acesta?
Gruff: Este periculos și terifiant. Ochii sunt roșii, limba este neagră, țepi pe tot spatele! La cină, mănâncă delicioși șerpi prăjiți în sos de fructe de pădure. Delicios! Ai un ceai cu noi?
Șarpeleșuieră, clătină din cap: Nu merită! Mai bine mă întorc în mine! Pana cand!
Gruffse uită la șarpele speriat și râde: Iată un șarpe prost! Nu există giganți!
Șoarecele merge mai departe și ajunge, în sfârșit, la un stejar uriaș. Este pe cale să ia niște nuci la cină, dar aude o bufnitură în spatele lui. Gruff se întoarce și îl vede pe uriaș.
Șobolanîn stare de șoc: uriaș?
Gianteste fericit: Șobolan! (Gruff încearcă să fugă, dar uriașul îi calcă pe coadă) Îmi place să mănânc sandvișuri cu rozătoare. Acum te voi pune pe pâine, sare și...
Gruff: Stai, uriaș! Nu te grabi! Nu poți mânca cea mai groaznică fiară din pădure!
Uriașula răcnit cu voce tare: Despre ce vorbești, puștiule? Cui se teme de tine?
Gruff: Eu sunt șobolanul Gruff! Toate animalele fug la vederea mea. Nu crede? Hai să mergem, vei vedea totul singur.
Giantgândește: Ei bine, bine, Gruf. Du-te și te voi urma. Dacă m-ai mințit, te voi mânca imediat!
Gruff se întoarce pe același drum. Uriașul călcă zgomotos în spate. Primul pe care îl întâlnesc este același șarpe. El șuierește pe Gruff, atacă, dar îl vede pe uriaș.
Gruffcalm: Bună, șarpe. Ce mai faci?
Șarpelese târăște departe și răspunde cu o voce subțire: Bună, Gruf. Totul este bine. Treci, treci. Ne mai vedem! (Se ascunde în spatele pietrelor).
Uriașul se uită surprins la șobolan, ei continuă. Uriașul călcă mai liniștit. O bufniță flămândă zboară spre Gruff, dar îl vede pe uriaș și cade la pământ de frică.
Gruffrâzând: Bună, bufniță! Ce mai faci? Nu vrei să te răsfeți cu ceai?
Bufnițăse înclină politicos: Bună ziua, Gruff! Totul este minunat. Și ceaiul... s-a terminat, mă duc la magazin.
Bufnițazboară, uriașul surprins șoptește: Acesta este un miracol!
Ei merg mai departe. Uriașul nu mai calcă amenințător, ci îl urmează calm. Deodată, un râs atacă șoarecele. Dar văzându-l pe uriaș, cu un țipătaleargă înapoi în tufișuri.
Gruff: Hei, Lynx. Ce s-a întâmplat?
Lynx: Îmi pare rău, îmi pare rău, Gruff! Mi-am amintit că sunt chestiuni urgente. La revedere prietene!
Râsulfuge, iar uriașul se întoarce către șobolan: M-ai surprins, micuțule Gruff. Și într-adevăr toată pădurea se teme de tine. Dar mi-e foarte foame, așa că te voi mânca oricum.
Gruffisi freaca stomacul: nici eu nu am mai mancat de mult. Știți care este felul meu preferat de mâncare? (Îi face semn uriașului cu degetul, se aplecă, Gruff îi vorbește la ureche) O plăcintă de uriaș!
Uriașulse îndepărtează în vârful picioarelor: O, mi-am amintit, fierul meu de călcat nu este oprit! Adică farfuria. Adică un uscător de păr. O să fug, șobolan Gruff, mult succes!
Uriașul fuge îngrozit, atingând un copac. Multe, multe nuci cad din el. Gruff ia un răsfăț, se așează pe o pietricică și mănâncă.
Gruff: Eh, uriaș prost. Dacă pot mânca o prăjitură uriașă, o mână de nuci îmi vor fi de ajuns! Se aude muzică veselă, actorii fac o plecăciune. Publicul este mulțumit, aplauze.
Scena „Taurul înțelept Borka”
În fundal, sunetele fermei, muzică, fermierul conduce taurul pe o frânghie.
Lider: Odinioară, un fermier pe nume Danylo locuia într-un sat mic. Parcela lui era mică, recolta nu era suficientă pentru a-și hrăni familia. Și așa, într-o zi, fermierul și-a adunat ultimii bani pentru a cumpăra un taur tânăr de pe piață.
Danilamângâie vitele, înhamându-le la plug, și poruncește: Bravo, Borka, bine făcut!
Lider: Taurul s-a dovedit a fi puternic și muncitor! Putea să lucreze zi și noapte, de la răsărit până la apus. Și acum lucrurile au evoluat în sus pentru Danylo.
Fermier: Uite, Borka! Germinat! (Arată spre primii muguri) Așa vom recolta, vom merge la piață și vom trăi luxos cu tine, eh!
Borya fredonează aprobator.
Lider: Anii au trecut, ferma a prosperat. AcumDanilo a avut tot ce a visat. Odată, un fermier a mers la piață și a cumpărat un al doilea taur, mai tânărul Borky. Fermierul conduce un alt taur la Boris.
Danila: Întâlnește-mă, prietene! Acesta este asistentul tău. Voi doi nu vă veți plictisi și vă va fi mai ușor să lucrați. Înhamă doi tauri, ara un câmp. Brusc, se aude o muzică tulburătoare. Borya cade și respiră greu.
Lider: Din păcate, Borenka era deja prea bătrână pentru muncă grea.
Fermierul ridică taurul, îl mângâie pe cap și miaună jalnic.
Prezentator: Danylo și-a dat seama că Borka nu mai poate fi forțat să lucreze. E timpul să-l dai drumul.
Fermierulduce taurul la marginea pădurii, îi scoate frânghia de la gât: acum ești liber, Borenka, nu mai poți munci. Am o mare datorie față de tine! Dacă nu ar fi fost ajutorul tău, cine știe ce s-ar fi întâmplat cu mine! Ți-am dat drumul, prietene. Mergi in pace.
Fermierul îmbrățișează taurul și pleacă. Borya îl urmează, apoi intră în adâncul pădurii.
Lider: Bory era trist fără un maestru, dar a trebuit să înceapă o nouă viață. În pădure, taurul a găsit un pârâu din care a băut apă, iar lângă el o peșteră goală (poți folosi un cort).
Taur: Și libertatea este bună! Apă de izvor, iarbă suculentă, peșteră caldă. Voi locui aici! Prezentator: Într-o săptămână, Borya s-a obișnuit complet. Am mers prin pădure, m-am odihnit, am ascultat păsările. Dar nu mai trăise niciodată în pădure, nu știa cât de viclene sunt animalele sălbatice. Și așa într-o zi a întâlnit un taur, o vulpe vicleană, Alice!
Se aude muzica din „Pantera roz”, vulpea iese la Boris.
Vulpea: Hei, taur. Buna ziua Ești nou în pădure?
Taur:Bună, vulpe. Nu mai sunt începător, pasc aici în fiecare zi. Numele meu este Boris.
Vulpea: Eu sunt Alice. Nu știam că am un vecin atât de drăguț. Acum vom facecunoscuți, mă veți ajuta cu gospodăria, să luați apă, să tăiați lemne de foc, să reparați coliba.
Taurulrâde: Nu, soră vulpe! L-am făcut pe al meu, ia un topor și tai tu tu lemne!
Vulpeabate cu piciorul: Nu îndrăzni să fii nepoliticos cu mine! Esti prost. Eu sunt regina acestei păduri! Și tu ești doar un animal de companie și trebuie să mă asculți.
Taurulîmpinge: Nu mă spune prost, vulpe. Nu ești o regină, ci un escroc obișnuit.
Vulpea: Ei bine, să vedem. Te-ai stabilit în peșteră, nu? (Se plimbă în jurul lui Borya în cerc, dând din coadă) Nu credeai că această peșteră era a altcuiva? Ce vei face când stăpânul se va întoarce?
Taurulamenință cu coarne: Să ne dăm seama! Și mergi spre bine, spre sănătate.
Vulpea pufnește și fuge, Borka se gândește: Indiferent de ce, are dreptate. O peșteră este casa cuiva. Poate sunt deja urmărit! Îmi voi ține urechea ascuțită în noaptea asta!
Lider: În vest, un lup se întorcea de la o vânătoare mare. Era foarte obosit și furios. Prădătorul se strecoară în peșteră, dar nu poate vedea nimic în întuneric.
Lider: Boris era treaz. Îl ținea atent pe lup. Și apoi i-a venit în minte o idee genială.
Taurul vorbește în două voci: — Și iată-l! - Taci, sau mă sperii! — Da, dar mi-e atât de foame, abia aștept! — Și am spus că va veni cineva cu siguranță. — O cină întreagă și direct în mâinile tale! Genială idee - să puneți o ambuscadă!
Lider: Lupul a auzit conversația și s-a oprit. A devenit dinți de la sine. A decis mai bine să nu-i contacteze pe cei care se ascund în peșteră.
Taurul a continuat: - Păi de ce s-a oprit? - Nu stiu. Eram obosit și foame. Ce vom face? - Să sărim afară și să atacăm. - Pana număr la trei! Timp…. Două….
Lupul a fugit în pădure îngrozit. Boris era fericit și s-a culcat calm.
Lider: Dimineațavulpea l-a întâlnit pe vechiul său prieten Lupul.
Vulpea: O, lup, dragă, salut. De ce nu ești în peștera ta?
Lupulcăscă: Bună, Alice. Niște monștri s-au instalat acolo, abia mi-am pierdut picioarele!
Vulpea: Ce faci? Acesta este un taur prost. Să luăm o frânghie și să-l prindem, ne va funcționa. Și dacă refuză, îl vom mânca.
Lider: Lupul s-a gândit și a fost de acord. Animalele au luat frânghia de la ambele capete și au mers în peșteră. Boris a observat de departe prădătorii și a început să se gândească cum să-i depășească. A fost necesar să se apropie de animale, Boris însuși a ieșit în întâmpinarea lor.
Vulpea: Ha! Ţi-am spus. E doar taur.
Taur: O, Alice, salut. Cu toate acestea, am momit un lup prost! (Prădătorii se uită unul la altul) Deși ea a promis doi. Ei bine, nimic, hai să împărtășim unul, așa cum sa convenit.
Lupulse uită rău la Vulpe: Deci tu și ea împreună?!
Vulpea: Nu, ce ești? Unde se vede ca taurii mananca lupi.
Taur: Nu mai vorbi, du-l în peșteră. Mi-e foame! (Se aplecă pentru a înjunghia).
Lupul: Nu vă voi da în viață! (Fuge, vulpea ține frânghia și se târăște pe scenă, publicul râde).
Lider: Lupul a uitat atât frânghiile, cât și peștera. S-a repezit să fugă, astfel încât călcâiele lupului scânteiau. A ramas
Boris locuiește în acea peșteră, mulțumit și fericit. Și vulpea?
Lupul panicat alearga iar pe scena, vulpea cade si se târăște, se ridică și iar cade. Copiii zâmbesc.
Lider: Aici se termină basmul. Iar morala este aceasta: ia un exemplu de la taur, păstrează-ți calmul în orice situație și norocul va fi de partea ta! Aplauze actorilor!
Băieții fac o plecăciune. Sfârşit.
Autor: Iryna Mamedova.
Dragi cititori!Imaginile găsite pe Internet sunt publicate pe site-ul meu. Daca estiproprietarul drepturilor de autor al conținutului, scrieți-i administratorului (contacte în antetul site-ului) și voi elimina fotografia sau voi lăsa un link către resursa dvs. Mulțumesc pentru înțelegere!